20 October, 2009

timelapse in Paris by night

it was my second time in Paris; but still not able to see too many things during the day. So, I decided to show you Paris exactly the way I saw most of it. Unfortunately I had no tripod with my camera, and it was a bit difficult to hold my breath and not to shake for such a long time, so please ignore these "technical" details :)

Just turn on your speakers and enjoy it


from YouTube - created by ducu25@yahoo.com

21 December, 2008

luna cadourilor ... again :))

nici nu stiu cum a trecut si anul acesta, dar un lucru e clar: sarbatorile au sosit si ... e vremea cadourilor pt cei dragi. Anul acesta insa, incerc sa ma scot - sper ca explicatia cu criza economica mondiala sa tina ... :)

insa, criza sau nu, afectat de ea sau nu, chiar cu mainile in san nu pot sta. Asa ca dupa ce am tot promis acest lucru de mai bine de 1 an, cred ca era momentul sa ma tin de cuvant.
drept urmare, m-am pus pe treaba, am facut o selectie de fotografii din diversele sedinte facute Biancai, si le-am pus toate intr-un album - si nu unul virtual, ci stilul clasic, pe hartie, ce poate fi tinut in mana si dat pagina cu degetul nu cu click, sageata dreapta si nici scroll. Aici insa, nu pot decat sa reproduc originalul, in speranta ca va voi incanta privirile. Cateva din poze le-ati mai vazut deja pe acest blog, dar ... puteti derula mai repede daca asta vreti

asa ca ... "enjoy"; sper sa va placa


P.S. si in ciuda intregii crize, indiferent a cui o fi aceasta, va doresc sarbatori frumoase, relaxante si un an nou fericit alaturi de cei dragi.

04 September, 2008

da, normal ca mai traiesc :)

stiu, stiu, nu am mai pus nimic pe acest blog de foarte mult timp; dar banuiesc ca nu vreti sa insir aici motive, ca doar nu suntem aici sa ne plangem de mila unii altora

adevarul e ca sunt perioade in care timpul zboara altfel, in care timpul se masora diferit ... cel putin eu sunt intr-o astfel de perioada acum. Si inapoi nu mai pot da, asa ca nu-mi ramane decat sa ridic fruntea si sa continui

am promis unora ca voi incerca sa readuc la viata acest blog; bine bine, dar sa nu credeti ca asta fac chiar acum. Nu, acum pur si simplu mi-am propus sa nu ma pun in pat inainte de acest post.
Si doar ca sa stiti ca sunt bine, am cautat cateva poze mai diferite. Ca nu pot spune ca nu am avut si momente de astea de "relaxare" - mai o poza, mai o pregatire de decoruri, un film daca se poate ... si s-a mai dus o zi. Si vor mai trece si altele

dar, cu alta ocazie o sa va mai arat cum au trecut cele de pana acum
sa ne auzim cu bine ... dragii mei :)

enjoy



30 March, 2008

misiunea casa ... sau momentan doar garajul

tocmai a trecut weekendul; uneori as fi zis ca a fost relaxant, odihnitor, mai ales daca nu as fi facut altceva decat sa fi lenevit in pat pana la 12, o mancare buna, un film bun, o iesire in oras, pierdut ceva timp pe net, etc

Insa weekendul asta nu a fost asa. Sunt rupt de oboseala; nici nu vreau sa ma gandesc ca maine dimineata va trebui sa merg la lucru; ... si totusi, sunt odihnit. Mult mai odihnit ca alta data. Stiu ca suna ciudat dar chiar se poate

M-am hotarat sa-mi amenajez si sa renovez singur garajul. Unii isi renoveaza camera de zi, intreg apartamentul sau bucataria ... eu ... am ales garajul. Oricum, nu conteaza cat timp te pornesti singur la drum. Era clar ca nu vreau sa iau nici un meserias, la urma urmei trebuie sa vad si eu ce pot, si apoi ... e un garaj. Imi permit sa fac greseli, ca doar .. ce? n-oi fi in stare si eu de asa ceva

Inainte insa, un scurt training la telefon; ce noroc cand ai verisori si frati care stiu ce sa-ti zica. Ma simteam parca la emisiunile alea de la TV: "se foloseste inainte o amorsa pe baza de nu stiu ce solutii, apoi se da primul strat de glet CT127, care permite o incarcare de pana la 10mm; dupa ce se usuca se poate opta pt un al doilea strat de glet de finisare CT127 ... "

Si uite asa, cu lista facuta, hop la magazin sa-mi cumpar ce-mi trebuie; si ce tare te simti cand te mai si intalnesti cu vreun cunoscut prin magazin si dai senzatia ca esti asa sigur pe ce iti trebuie pentru amenajare :)) imediat cresti in ochii lor :))

Si sa revin - una peste alta, a trebui sa-mi trag curent in garaj, apoi peretii gletuiti, cu 2 straturi ca asa zic expertii, dar bineinteles nu inainte de a folosi o amorsa speciala :). Apoi a mai trebuit turnata si o shapa autonivelanta, dar pe care tot tu trebuie sa o nivelezi - numele e doar asa chestie de marketing :)). Si in felul asta, dupa saptamani de click si click dreapta, cu ochii in monitor, iata un weekend in care munca fizica m-a facut sa dorm ca un bebelus

Totusi, sunt odihnit; fizic - NU; dar psihic, e incredibil. Atat de recreativ a fost, incat imi pare rau ca nu fac mai des chestii de astea. Si mai mult de atat, sunt satul de proiecte corporatiste care dureaza 6 luni si abia ca poti avea un rezultat palpabil. Aici, ai pus gletiera pe perete - si gata, s-au acoperit toate golurile, totul prinde o noua viata. Rezultatul muncii tale e instant.

Nu pot decat sa zic ca a fost excelent; ma simt atat de bine asa obosit cum sunt ... si recomand oricui. Trebuie doar sa aveti curajul sa spargeti gheata. Habar n-aveam de astfel e lucruri, dar o data ce incepi iti dai seama ce misto e.

Asa ca, va urez la toti o spatamana usoara.

P.S. oare cati dintre voi veti avea un rezultat palpabil la sfarsitul saptamanii de lucru?
P.S.2 - sorry, no photos this time :)) deci, nu am dovada dar va veni in curand :)

05 March, 2008

amintiri din concediu

e cam nasol afara; dupa o saptamana in care am crezut ca sar de la geaca de iarna direct la tricou, brusc totul se intoarce cu susul in jos - adica ma face sa nu-mi pun in dulap hainele de iarna. Nu prea am mare lucru ce sa fac, asa ca ma apuc de reorganizarea pozelor de pe comp. Sa nu intelegeti ca n-ar fi organizate, dar daca tot ma plictisesc - atunci trebuie sa le re-organizez :)

si poate chiar datorita vremii, ma opresc ceva mai mult asupra pozelor din concediul de vara trecuta. Nu-mi vine sa cred ca parca a trecut atata timp. Mi se face din nou pofta de un concediu, dar incerc sa ma stapanesc ca doar mai e MULT timp pana la urmatorul - mi-am tinut degetele incrucisate cand am scris asta ca sper sa nu se adevereasca :))

in fine, in folderul de poze clasice de concediu, mai e un folder - nu-mi dau seama exact ce e, doar ca e denumit mai diferit; cica "selectie shooting" :))
-- "mi se pare mie sau e centrala data la maxim?", imi trece prin minte -- indiferent cum o fi, clar ca nu renunt la a revedea pozele astea doar ca sa verific pe ce temperatura e setata. La urma urmei, poate nici nu e din cauza centralei :)

si acum, stau eu si ma intreb: "oare la ce am nevoie de centrala? Ca tocmai am descoperit o noua surse de energie si caldura. Si pun pariu ca e ecologica"

21 February, 2008

I: cum se cheama liftul? R: liftuuuleee ...

cand l-am vazut, am stiut clar ca trebuie sa ma folosesc de el la o sedinta foto. Imi faceam griji daca voi avea acces sau nu, daca il voi putea bloca cu usile deschise sau nu, cand sa merg ca sa nu fie nimeni, si multe alte griji ... dar bineinteles ca nu erau grijile pe care chiar trebuia sa mi le fac

am trecut peste primele temeri, cum ai zice peste. Ma gandeam eu ... "restul va fi piece of cake" si "a lot of fun". Partea cu distractia nu pot zice ca nu a fost. Cu restul, nu as zice ca a fost la fel. Poate ca nici nu aveam cel mai ok echipament, dar trebuia sa ma descurc cu ce aveam, si atunci mi-am dat seama;
totul era metal, reflexiile erau mult prea aiurea si necontrolate, oglinda era imensa, dar erau urme de degete pe ea de parca numai copii mici s-ar fi jucat pe acolo, si fiind atat de mare, nici nu aveam unde sa ma ascund incat eu sa nu apar, ca sa nu mai zic ca tot ce era in spatele meu se vedea in oglinda (usi, scari, pereti, etc). Blitzurile trebuiau sa stea la distanta sa nu apara in cadru, dar usa fiind ingusta aveam nevoie de lumina cat mai in dreptul usii incat sa nu-mi genereze umbre, si mult mai multe obstacole

peste unele se si observa ca nu am reusit sa trec, dar revin la prima parte ca macar a fost distractiv si educativ in acelasi timp.

iar acum, in timp ce scriu si mai revad o data pozele de mai jos, imi vine in minte refrenul unei piese. Sunt sigur ca va dati seama care - eu tocmai am bagat-o in playlist sa am inspiratie :))

"Workin like a dog for the boss man
Workin for the company
Im bettin on the dice Im tossin
Im gonna have a fantasy"
"Jackies in the elevator
Lingerie second floor
She said can I see you later
And love you just a little more"
"I kinda hope we get stuck
Nobody gets out alive
She said I'll show you how to fax
In the mailroom, honey
And have you home by five"
"Love in an elevator
Livin it up when I'm goin down
Love in an elevator
Lovin it up till I hit the ground"


da, asa-i, sunt doar niste versuri ... dar speranta moare ultima, nu?

06 November, 2007

04 November, 2007

catzelush cu parul cretz ...

recunosc ca nu ma dau in vant dupa caini; sau cel putin nu prea ma vad in stare sa ii ingrijesc asa cum trebuie si sa le acord timpul necesar; probabil e si din cauza ca nu am crescut cu caini prin preajma - cainele bunicii mele pot sa spun ca era mai mult o javra care stia sa latre atunci cand intra cineva in curte; deci era mai mult un caine sonerie decat un caine dragalas si jucaus cu care sa ma joc

asta nu inseamna ca nu mi-ar place sa am un caine, poate chiar 2 (sa le fie si lor mai usor si mie in acelasi timp). Dar in mod sigur mi-ar place sa ramana la acel stadiu de 4-5 saptamani, atunci cand sunt atat de dragalasi incat sa nu poti sta deoparte fara sa le acorzi putin din timpul lor; daca stiti astfel de caini, sa-mi ziceti si mie

a fost super fain sa ii pandesc la joaca mai ales ca sunt atat de multi :)
iar cand rezultatul e parca din acele "powerpointuri" pe care le mai primim uneori pe mail, imi plac si mai mult


28 October, 2007

pentru prieteni ...

ajungi la un moment dat la acea perioada cand in jurul tau aproape toti prietenii au copii mici; daca ai si tu, e ok - ar fi deja un subiect comun despre care ai si tu un cuvant de spus iar intalnirile cu acesti prieteni ar avea in mare parte ca subiect al discutiei ... diferentele de comportament ale celor 2 copii: "sa-l vezi pe-al meu cum face ...", "a, pai al meu e mult mai tare ...", "... dar al meu a inceput sa vorbeasca de la 6 luni ...", "al meu deja stie sa-si tina singur sticluta cu lapte" ... si tot asa.

daca in schimb inca nu ai copii, cam nasol; nici nu mai sti dintre toti prietenii si cunoscutii cine are baiat, cine are fetita, cum ii cheama pe ai lui fiecare ... foarte greu sa nu o dai in bara: "si ... ce-ti mai face baietelu? a, e fetita? scuze ca am uitat ...". Daca nu esti sigur, mai bine folosesti replici generale gen "ce-ti mai face ingerasul? bebe-ul?" si poate mai scapi cu basmaua curata :))

eu sper ca li se intampla asta tuturor si nu sunt singurul care trece prin asa ceva; oricum, in mod sigur voi vedea la randul meu cand voi avea un "ingeras" care dintre prieteni vor da cu batu'n balta :)

pana atunci, pentru toti acestia care au un "subiect comun" de discutat, sa va bucurati de el sau de ea cat mai mult posibil.

... apropo, cand vad asemenea faze ca cele de mai sus (pe care inclusiv eu le fac), nu pot sa nu ma gandesc la acele imagini din filmul "look who's talking" ... stiti voi la care ma refer :))

16 October, 2007

ora de limba romana

in ultima vreme e o adevarata invazie de cuvinte din limba engleza in limba romana; si iata ca de saptamana trecuta in al meu "dictionar" cred ca voi mai adauga inca unul; nu e in totalitate in engleza, dar e o combinatie pornind de la engleza cu ceva romana ...

anyway, sa va zic despre ce cuvant e vorba si sa dau si ceva explicatii: e vorba de "fitze...ness". Banuiesc ca observati de unde provine acest cuvant ca nu e greu deloc

Saptamana trecuta, iata-ma si pe mine - om simplu si de la tara :)) - prezent la o sala de fitness din Timisoara; probabil cea mai nou aparuta si care se lauda de super-mega-standarde. Nu vreau sa ma leg de sala in nici un fel, insa am observat asa la prima sedinta ca majoritatea sunt plini de "fitze" si impresii. Nici nu-i de mirare de unde am ajuns la "fitzeness". Probabil nici nu-mi dau seama ca de acum poate vor crede prietenii ca sunt si eu cu fitze in cap :)).

printre primele mele observatii care m-au facut sa ajung la aceste concluzii ar fi cam asa
- aproape toate fetele care le-am vazut acolo, arata ... foarte tare frate; cred ca am vazut si una ceva mai plinuta care probabil chiar vrea sa slabeasca, insa restul sunt coborate din Rai; sau poate cu un etaj mai jos; baietii, parca nu au nici o problema indiferent cate randuri de colacei au; ei se duc, se aseaza la aparate, si incep sa "traga de fiare"
- la fete, maieul destul de decoltat este deja regula; pantalonii, trebuie sa fie cat mai stransi pe fund si pe picioare pentru a li se vedea formele; mai nou, inclusiv manusile cu degetele taiate fac parte din garderoba ca nu cumva sa faci bataturi in palme ... atunci cand faci abdomene :). In plus, sticla de apa plata (daca se poate cu lamaie) trebuie sa fie tot timpul la indemana. Iar telefonul, nici vorba sa il lasi in vestiar pentru ca desi totul e incuiat si ai dulapul tau, cine stie cine te suna in timpul exercitiului si nu ai vrea sa ratezi apelul
- exercitiile pe care trebuie sa le faci daca te incadrezi in categoria de mai sus, sunt acele exercitii care pot fi observate cu usurinta de baietii de prin sala, datorita costumatiei descrisa mai sus. Asadar, acele "steppere" sunt ideale pentru vorba cantecului "shake your bon bon". De asemenea, aparetele pentru tonifierea muschilor fesieri sunt foarte apreciate; pacat ca trebuie sa stai cu fata in jos si nu iti dai seama cati dintre baieti iti numara ridicarile :))
- iar cireasa de pe tort, o reprezinta antrenorul personal pe care il plimbi cu tine prin sala ca pe un trofeu; ele este menit sa iti explice si sa iti arate cum trebuie sa faci exercitiile ce implica aplecari sau ridicari cu sau fara greutati de jumatate de kg. Similar cu vechile metode ale baietilor de a le invata pe fete sa joace biliard

e, poate cam misogin - ca la urma urmei sunt si eu baiat - dar cam astea au fost primele mele impresii de la noua sala de fitzeness. Si, trecand si de partea cealalta a baricadei, aseara m-am simtit si eu in plus in vestirul baietilor cand "fitzosii" discutau despre apartament cumparat cu 60.000 de euroi pe care cu usurinta il vand cu 100 de mii, dar numai daca le place de cumparator; sau de ultima masina de 50.000 pe care si-au luat-o dar asa numai pe perioada iernii.

deci, una peste alta, bine ati venit in lumea fitzeness-ului; si pentru ca nu am nici un fel de poze pentru impresiile astea, am cautat pe net una care sa semene cu ce am prezentat mai sus
... adica mai putin la partea cu buzele si pistolul :))) baietii stiu ei despre ce-i vorba.
gracias amigos

12 October, 2007

simple thoughts

... life is like a box of chocolates;
you never know what you're gonna get

memorable quote of Forrest Gump

01 October, 2007

"decoratiuni" interioare

in sfarsit e sambata dimineata; dupa o saptamana plina, abia ai asteptat weekendul; din pacate nu pleci nicaieri din diverse motive; unul din ele ar fi ca e inaintea salariului, asa ca prin portofel cam bate vantul. Si in plus de asta, e cam nebunie prin camera - asa ca e timpul de o curatenie

incepi sa stergi praful, si ajungi la sertare; s-au adunat o gramada de lucruri si uneori te intrebi de ce oare le mai pastrezi; ca doar nu le vei mai folosi vreodata;

gasesti ceva pe care ai dat bani cu gramada nu cu multi ani inainte; si daca aveai asa ceva, erai printre "pionierii" vremurilor de azi; era ceva care te scotea in fata tuturor, uneori fiind chiar invidiat de cei din jurul tau; iar pentru ceea ce il foloseai, ti se parea incredibil sa ai acces la o asemenea tehnologie.
culmea culmilor, e ca si azi am putea folosi aceste lucruri pentru scopul pentru care au fost create; insa ni se par atat de banale si de expirate incat le aruncam printr-un sertar sau eventual le mutam intr-un altul

weekendul acesta m-am gandit sa imi sun prietenii si sa-i pun sa le caute prin acele sertare pe unde stiu ca ar putea fi; deloc surprinzator: aproape fiecare prieten pe care l-am sunat, a gasit cel putin unul pe care mi l-a imprumutat pentru o zi; unii au fost mult mai strangareti in ultimii ani; si uitandu-ma la aspect, model, dimensiuni, imi dau seama ca altii au inceput sa le adune de cativa ani buni; si totusi inca le mai au - parca ne e greu totusi sa ne despartim de ele atat de usor. Eu cel putin stiu ca ce am strans in weekend, trebuie sa le inapoiez

... oare despre ce sa fie vorba?

06 September, 2007

casa de piatra ... si fotografii

"casa de piatra si tot ce va doriti" ....
.... cam asta ar fi urarea de care ce-i drept, daca esti in rolul principal al nuntii, te saturi sa o auzi atat de mult intr-o singura zi; insa te impaci cu ideea ca probabil nu o vei mai auzi iar .. :)) ... sau cel putin cu totii speram la asta :D

recunosc ca sunt putine nunti la care am fost si m-am intors acasa cu gandul la ce pacat ca s-a terminat atat de repede distractia; ei bine, nunta de weekendul trecut a fost una din acele nunti la care distractia a fost la maxim pe toata durata ei; iar eu m-am simtit extraordinar, desi aparatul era tot timpul la indemana pentru a mai surprinde si cateva cadre, eu fiind insarcinat cu imortalizarea evenimentului.

si m-am gandit sa-mi astern cateva ganduri despre cum e sa faci fotografii la nunta; nu vreau sa dau lectii, nu vreau sa critic, nu vreau altceva decat sa-mi pun aici propriile impresii - asa ca sper sa le luati ca atare

la prima impresie credeam ca a face poze la nunta e o chestie banala, asa cum faceam acum cativa ani, cand, daca aveai film in aparat, ii strangeai pe toti in cadru, te asigurai ca zambesc incercand vechea replica cu "pasarica" (sau mai nou cu "branza" sau cu "cheese") si ... click. Uneori mai faceai inca una sa te asiguri ca va iesi. Sau mai existau acele "instantanee" cand la cununia civila ii faceai poza mirelui sau miresei cand semnau in fata ofiterului de stare civila "contractul de prestari servicii". Si uite ca in felul acesta, aveai 1-2 filme de poze de la propria nunta.

unii probabil mai cred si astazi ca e banal sa faci astfel de poze; eu NU sunt unul dintre aceia; pentru ca atunci cand voi crede acest lucru, in mod sigur nu voi mai face acest lucru din placere, iar pozele rezultate vor fi la fel de "banale" si sper sa nu ajung la acel moment

nu cred ca daca esti fotograful unei nunti, trebuie sa fi tot timpul in prim-plan, sa nu lasi pe nimeni sa-ti intre in fata, si mirii sa trebuiasca sa se fereasca de tine ca sa vada pe unde merg sau cine ii striga; pentru ca daca faci acest lucru, e clar ca vei fi la fel de agitat precum sunt mirii in acea zi, si nici macar nu vei vedea cu adevarat ceea ce ar trebui sa surprinzi

daca vrei intr-adevar sa surprinzi momente, daca vrei ceva deosebit pentru nunta respectiva, trebuie sa scapi de orice agitatie, sa stai calm si sa privesti in jurul tau; sunt o gramada de oameni acolo care vor fi agitati si pt tine, asa ca stai deoparte si vei avea in cadru cele mai placute momente. Trebuie sa reusesti sa te detasezi, sa faci un pas in spate pentru a observa in ansamblu intregul ritual. Atunci vei putea sa decizi ce anume te intereseaza. Cadrele stranse par a avea cel mai mare efect, dar daca ai posibilitatea un cadru foarte larg da bine iarasi. Iar momentele placute nu sunt intotdeauna acele momente pe care cu totii le cunoastem si stim cand vor veni; nu trebuie sa pandim mirii atunci cand musca din piscot sau cand beau din paharul de vin al preotului, atunci cand li se asaza coroana pe cap in timpul slujbei, sau cand ofiterul starii civile le da "unda verde" sa se pupe in fata tuturor. Nici nu zic sa ratezi momentul, dar apoi ramai inca pe faza cand toata lumea se relaxeaza, si vei prinde un sarut mult mai pasional, o privire, un zambet care vor face TOTUL

iar printre ultimele lucruri bineinteles ca conteaza foarte mult si ce vor mirii; daca ii convingi ca albumul foto e cel care va ramane vesnic si care va avea cea mai mare cautare printre prieteni si neamuri, tocmai ti-ai gasit "modelele" ideale pentru acea zi; pentru ca vor sti sa iti zambeasca, vor sti sa flirteze cu aparatul si toate aceste lucruri vor fi in avantajul lor in principal

inca nu imi reusesc pe deplin toate aceste lucruri pe care le-am descris mai sus, dar imi dau silinta si cel putin eu stiu ce vreau de la fotografiile de nunta; pentru ca uneori nimeni altcineva nu va sti ce sa-ti ceara si vei fi pe cont propriu