fotografie ... off-road ... 4x4

de mult visam sa am parte de o asemenea experienta; acum cativa ani eram cu bike-ul si cand vedeam asemenea masini mergand in grup prin locuri pe unde abia ma bagam eu, mi se facea pielea gainii

iata ca acum am avut norocul sa fiu in mijlocul actiunii; nu vreau sa ma intind prea mult aici sa povestesc cum a fost, ca probabil va voi plictisi la cat de mult as scrie; dar cateva idei o sa astern in continuare

ma gandeam ca va fi relativ plictisitor pt mine, si ma imaginam stand in masina pe locurile din spate ca sa incerc sa prind cateva cadre sa le arat prietenilor; in schimb mi-am dat seama ca fotografia pe teren, sau fotoreportajul, poate fi al naibii de greu si obositor ... bineinteles in functie de evenimentul pe care incerci sa il surprinzi

am avut norocul ca intalnirea de la Sebes a fost o prieteneasca si nu a fost concurs contra cronometru, pentru ca mi-a dat ocazia sa asist la tot felul de intamplari si "probe" pe care ceilalti trebuiau sa le treaca cu masinile lor;

... si atunci a inceput totul; normal ca nu prinzi nici un cadru stand pe bancheta din spate; asa ca, sari prin noroaie sa gasesti incadrarea ideala dar nici sa nu ii incurci pe soferi; iar apoi, fuga la deal ca mai e un obstacol ce merita surprins; si fuga iar dupa masini ca doar nu vrei sa pierzi "turma". Toate astea cu un aparat de 1 kg si aproape jumate pe care nu-mi permiteam sa las vreo zgarietura.

Cam asa am scos untul din mine, 3 zile la randul, dandu-mi seama ca de cand sunt sofer am lasat-o cam moale cu sportul.

Una peste alta, cu toata oboseala, weekendul a meritat intr-u totul. Oamenii cu care m-am intalnit au fost mortali, foarte de viata si de gasca, toti pasionati de acelasi lucru; si pt faptul ca m-au si luat in masinile lor ca sa nu raman in urma ... nu pot decat sa le raman dator.

o sa mai urmeze cateva impresii din acel weekend, dar pentru moment pentru toti participantii ... ati fost beton! tineti-o tot asa si sper sa ne mai intalnim

Uriah Heep la Timisoara

numele lor nu-mi spunea nimic pana acum cateva zile; chiar cu putin timp inainte de Zilele Timisoarei tot auzeam la radio de nu stiu ce concert extraordinar Uriah Heep; insa credeam ca te miri ce straini au adus organizatorii ca sa nu zica lumea ca nu au in program ceva trupe mai k lumea

pana cand au inceput sa cante - atunci mi-am dat seama ca erau destule piese care le recunosteam de foarte mult timp si nu-mi venea sa cred ca cei de pe scena sunt cei care le cantau;

solistul Bernie Shaw mi s-a parut super; a facut atmosfera, si a tzopait atat de mult ca abia reuseam sa-l prind intr-un cadru nemiscat; nu stiu exact ce varsta are dar parea sa se tina f bine

una peste alta, desi seara de sambata nu-mi promitea nimic, pana la urma a iesit chiar misto
iar finalul pot spune ca a fost chiar ... incendiar

inceput de drum

... un inceput de drum ... si pt mine ... si pt ei

EI, au spus un "DA" increzator ... si de acum incolo nu as zice ca viata lor se va schimba radical, cel putin nu asa peste noapte, insa in mod sigur vor incerca sa traga in aceeasi directie

EU, desi nu e prima data cand fac poze la nunti, acum am fost insa pt prima data "fotograful principal"

ciudata senzatie... acum ceva vreme eu eram subiectul principal al nuntii mele (desi sincer asa credeam eu ca voi fi dar am fost detronat de insasi cea pe care am ales-o); acum stateam de cealalta parte a obiectivului, fara sa simt stresul zilei cu pricina, incercand sa observ lucruri care nu le-am vazut sau le-am ignorat cand eram in febra pregatirilor a propriei mele nunti

oare cati dintre voi cei care ati trecut prin acest moment ati fost cu mireasa la pregatirea ei din dimineata respectiva? cati dintre voi ati vazut de ce pregatirea ei dureaza atat de mult? cati ati vazut intregul "ritual" al "transformarii" in mireasa?

am ajuns dis-de-dimineata in salonul de infrumusetare, unul din locurile pe care recunosc ca nu cred ca le-am frecventat vreodata - parca ar fi altarul bisericii in care barbatii nu intra; aveam impresia ca toata lumea se uita la mine; in orice parte ma intorceam, arsenale intregi de accesorii, spray-uri, vopsele, pieptene de par ... de fapt o poseta de fete de dimensiuni mult mai mari. La inceput putina liniste, dar apoi o forfota ca in plin trafic in mijlocul zilei. Cateva mirese, care mai de care mai stresate, ce nu mai aveau rabdare sa li se usuce parul; nu conta ca se vad una pe alta desi daca asta s-ar intampla cu cateva ore mai tarziu ... paravane intregi ar fi formate de invitati doar sa se evite acest lucru. Telefoanele suna in continuu, parca ar fi call-center, iar fetele de la salon trebuie sa le pregateasca pe toate miresele fara sa le intrerupa convorbirea - ce bine ca s-au inventat telefoanele "fara fir". Parca erau acele imagini din filme cu starurile de cinema ce nu mai aveau rabdare sa treaca prin "machiajul" de dinaintea emisiunii :)). Insa, in aceasta zi, ele sunt Sharon Stone, sau Angelina Jolie, sau Oprah, sau oricine vor ele sa fie (sper ca nu Tom Cruise)

in acel loc magic, se intampla atatea lucruri ciudate si de neinteles pt noi barbatii, insa rezultatul ne multumeste de cele mai multe ori; probabil va mai trece putin pana cand nu-mi voi mai pune intrebari "banale" ca de ex:
- de ce trebuie sa mergi la coafor sa te spele pe par, apoi sa astepti cu capul in acel uscator pana te plictisesti, ca apoi sa iti faci coafura? Nu vi de acasa gata spalata pe par? in felul asta scutesti timp, si bani, si stresul ca nu intarzi la urmatoarea intalnire?
- de ce trebuie sa-ti pui parul pe bigudiuri daca apoi il indrepti atat de perfect ca nu se observa nimic?
- de ce trebuie sa pui 3-4 straturi de fond de ten, de nuante diferite?
- de ce pe pleoape se da cu vreo 2-3 culori diferite, ca sa iasa nuata dorita cand in magazine gasesti trusele de machiaj cu zeci de nuante? Azi maine vor fi truse cu toate combinatiile RGB si pun pariu ca tot se vor mai combina inca

pt mine, inca e ca si cum ma intreb ce a fost mai intai: oul sau gaina? nu-mi voi raspunde la aceasta intrebare, dar trec peste si ma bucur si de ou si de gaina :))). Cam asa va ramane si cu aceste intrebari: ce mai conteaza daca rezultatul final ma multumeste?

ei, cam asa arata o dimineata din ziua nuntii unei mirese; si ar mai fi si altele de spus, dar acum va las sa vedeti in imagini cateva din cele spuse mai sus

Jazz all night long

aveam impresia ca stiu destul de clar ce gen de muzica as putea asculta sau nu; eram sigur ca rock-ul nu e genul meu, ca manelele le urasc, ca jazz-ul n-o sa-l prea inteleg ... si cred ca as mai adauga cateva pe lista. Insa ultimele 2-3 saptamani mi-au arata ca de fapt lista e mai scurta decat credeam - insa in mod sigur manelele vor ramane cu un NU categoric. Toate astea de fapt sunt influentate de dispozitia in care te afli, si mai ales unde anume ai parte sa aculti asemenea genuri

acum vreo 3 sapt pt prima data m-am hotarat sa merg si eu la festivalul de Jazz de la Garana - atractia principala pt mine era Jan Garbarek; poate ca am ascultat ceva piese de-ale lui insa n-as putea aminti vreuna, si vroiam sa vad cu ochii mei. Iar din punctul meu de vedere nu am fost dezamagit. Nu stiu daca din cauza ca nu pot compara cu vreun alt concert de-al lui, insa chiar mi-a placut, si unele piese au fost superbe. Si mi-am dat seama ca atmosfera de acolo conteaza f mult - pe mine unu' m-a prins, mai ales ca eram tot prin primele randuri sa mai prind cate un cadru.




Asa ca, nici bine nu am ajuns acasa si am inceput sa caut cateva din piesele lui; nu le-am gasit exact pe cele care le-as fi cautat, dar nici macar nu le stiu titlul. Stiu doar ca acolo in multime bateam si eu ritmul impreuna cu multimea adunata la concert. Ce sa mai spun - am fost incantat, si daca voi mai avea ocazia n-o sa o ratez.



... si uite asa mi-am schimbat putin impresia despre Jazz pt ca singura mea imagine despre acest gen era in mare parte din filmele americane (americanii's de vina ... restul versurilor le stiti voi). Nici concertul de a doua seara al Victoriei Tolstoy

... nu m-a lasat deloc rece in ciuda vremii de afara - mai ales cand continuarea a aratat cam asa ...

Raliul Sibiului

sorry, no english version for this post; pictures should be enough :))

ce-i drept nu sunt un fan al raliurilor de ani de zile, doar anul acesta am inceput sa merg si eu si asa mai moderat, insa daca sapt trecuta m-ai fi intrebat ce-i asa interesant de vazut la un Raliu, probabil ca as fi spus ceva de genul: masini tari, motoare turate, viraje luate asa ca in filme ... si poate mai gaseam ceva. Insa nu as fi mentionat mare lucru despre praf. La urma urmei, ok, se face si praf ... dar cat de mult poate fi?

Va zic eu - cat de mult va puteti imagina :)). Nu am crezut vreodata ca voi sta asa de buna voie in asemenea praf, uneori combinat cu pietre, si mai ales pe asemenea calduri de aproape 40 de grade. Insa de dragul "artei", am rezistat.

Cam asa s-ar putea defini f pe scurt raliul Sibiului. Drept urmare, am ales cateva poze in care sa vedeti ce am vazut eu. Nu am aproape nici o poza din spate ca sa va dati seama ce lasau masinile in urma lor - si asta pt ca o astfel de poza ar fi complet alba :)

sper sa va placa
enjoy

in curand mai multe poze aici